Sunt gardianul unui loc tăcut
Cu întuneric și lumină deopotrivă,
Cu flori de ceară și pereți de lut
Cadențele-mi înoată-ntr-o ogivă.
Și aș putea să mă îngrop aici
În clipe măsurate în decenii
Să iasă ani din mine, tot mai mici,
Să-mi dezvelesc delirul de milenii.
Aiurea!... îmi strigă râzând
Te du-n oglinda apei și te uită!
...Și-n strălucirea ei văzui privind
Ce va să vină și ce nu se uită!
