Pe coridoare luminoase
Ca o fantasmă patrulam,
N-aveam nici carne și nici oase,
Imponderabil ființam.
Și prin pereții de departe
Lumină albă mă izbea,
În timp ce respiram a moarte
Iar moartea-n mine respira.
Și rătăcind ca în neștire
A Treia Parcă mă privea,
Cum căutam să-mi vin în fire
Dar firea-n mine erupea.
Iar după ce gustam fiola
Lavoaru-n negru îl pictam
Cu sânge precum Coca-Cola
Ce-n pântece îl ascundeam.
Două scântei precum smaraldul
Scăldate-n mov scânteietor
Îmi curentau frenetic gândul
Ce-orbecăia întâmplător.
Era Venus din spuma mării
Cu păr roșcat și trup rozalb.
Venise ca să dau uitării
Supliciul meu roșu pe alb.
