Tărâmul norilor care cad pe pământ
Uitat e de soare, bătut e de vânt
Nu știe căldură, frânturi de cuvânt
Abia de răsună din tainicu-i cânt
Scântei depărtate clipesc în ferești,
Năluci coborâte din armii cerești
Scrutează înaltul prin ochi pământești
Pun gheață în urme de pași omenești
Tărâmul norilor care cad pe pământ
De-a valma cu razele soarelui sfânt
Își face din negură coperământ
Rămâne-n tăcere de vechi jurământ
