Pe valuri, sub ape, în cețuri
Cu tine, dar fără podețuri,
În mare, nisip, într-o barcă
Neliniștea mă mai încearcă
Și-i rece, și-i frig, dar te caut
Căci fără de tine-s un flaut
Cu aerul stors între pietre
Și muzica scoasă din vetre
Cu brazdele apei în valuri
Periplul acesta spre maluri
E veșnic, în semn de damnare,
Ca razele Lunii, în mare.
Corabia veche și ninsă
De alge și scoici e atinsă,
Cu fluier de brize în scânduri
Catargele-i tremură, rânduri.
Iar eu, la timonă, din vreme
Scrutez nesfârșituri eterne
Dar știu că spre tine mi-e malul
Spre tine e dana, limanul
La tine e cheiul, trezirea și viața
La mine e veghea, nisipul și gheața
La tine e țărmul, farul și harta
La mine e bolta, și steaua, și soarta.
Busolă de piatră, cu ac argintat
De nord și de sud, despre noi a uitat,
Carul Mare privesc, te întreb surâzând
"Să-mi spui, vom ajunge la mal în curând?"
